Treaba noastră nu este să salvăm oamenii ci să îi susținem când se salvează singuri

Încă din copilărie, am încercat să rezolv problemele altor oameni deoarece, am avut membri în familie, care au suferit și, am impulsul să sar în ajutorul altora.

De acolo, m-am ales cu sentimentele de inadecvare și disperare. Am tras concluzia că, nu pot să-i ajut. Simt disconfortul, sentimentul de neputință că nu pot să rezolv problema.

Nu pot opri durerea celor dragi.

Mi-am luat responsabilitatea să îi schimb, să îi salvez.

Cum pot să rup acest cerc al reparării și salvării tuturor?

Pentru început, oprește-te și întreabă-te, de ce încerci să ajuți și să vindeci alți oameni?

De ce atenția ta se duce la ei?

În loc să mergi, să salvezi toți oamenii sau să crezi că știi ce este bine pentru ei, nu este lipsit de modestie, să crezi că, tu știi ce este mai bine pentru ei? Ți-au cerut să îi salvezi? Vor ei să îi ajuți tu?

Modul în care privești tu soluția este potrivit pentru ei?

Primul pas care trebuie făcut este, să începi să te ocupi de nevoile tale, să te iubești pe tine și să fii tu bine.

Când vei reuși asta, vei transmite ce trebuie.

Mulți oameni cred că, este foarte bine să îi îngrijești pe alții și să te ocupi de ei, că este egoist să aibă grijă de ei înșiși.

De fapt, mai întâi, trebuie să ai grijă de tine ca să fii în stare să faci ceva și pentru alții.

Înainte să te pui să ajuți o persoană, asigură-te că drește să o ajuți.

Poate că, nu vrea să fii tu cea care ajută, poate nu vrea să rezolve problema, în momentul acela.

Obține permisiunea din partea omului respectiv.

Învață lecția acceptării.

Fiecare persoană este în călătoria ei, iar modul ei de a trăi, este posibil, să nu fie ca al tău.

Înainte să presupui care este rolul tău în viața ei, este necesar să, înțelegi că, sentimentele pe care le simți când ești martoră la suferința altora, durerea, disconfortul, sau orice altceva prin care treci, îți aparțin, ești creatoarea stărilor și emțiilor tale.

De ce îți induci tu aceste stări?

Care sunt convingerile care te fac să te simți așa?

Este posibil ca, un om să nu vrea să fie ajutat deoarece, noi, cu toții, învățăm prin a face greșeli.

Chiar dacă, este dificil să știi că, o persoană dragă face greșeli, fii acolo să o susții, dacă are nevoie de ajutor, poate să îl ceară singură.

Dar, când cere sprijin, verifică, dacă, tu poți să ajuți, în modul care i se potrivește.

Pentru asta, este necesar să, pui întrebările potrivite.

Fă procesul corect:

Vindecă-ți reacțiile la suferința și greșelile altora. Prima dată, asigură-te că, tu ești bine, sănătoasă, echilibrată, pentru că, asta le vei transmite altor persoane. Ca să poți fi în slujba altora, trebuie să ai ce să oferi.

Nu te duce să hrănești pe cineva cu farfuria goală…

Numai dacă ai ce dorește cineva, poți să-i oferi ce vrea.

Pentru asta, trebuie să ai o relație sănătoasă cu tine, să ai pace interioară dar și să vezi dacă tu ai ceva pe care cineva îl vrea. Altfel, demersul tău este absurd, vrei să dai ce nu ai.

Când sunt certuri, conflicte care te tulbură, tu încerci să liniștești apele din cauza disconfortului tău, dar, cum să îi calmezi pe alții, când tu ești neliniștită? Nu funcționează srategia asta.

Știu că, nu va fi comod să citești asta, dar tu vrei să îi calmezi, nu pentru ei, ci, ca, să nu te mai simți tu rău, să nu mai experimentezi disconfortul.

Este foarte manipulativ.

Un burete murdar nu poate curăța o suprafață nespălată.

Asta provine din copilăria ta, când, ai crezut că, tu ești cauza problemelor din familie, prin urmare, tu trebuie să le rezolvi.

Mulți copii cred că, părinții se ceartă sau divorțează din cauza lor. Astfel, apare sentimentul de vinovăție.

Bineînțeles, este o percepție complet eronată, însă, nimeni nu i-a explicat copilului, cum stau treburile.

Nimeni nu l-a luat deoparte, să îi spună:

— Suferința prin care trec părinții tăi, nu este cauzată de tine.

Din asta decurge disconfortul tău, când oamenii au probleme.

Noi, îi învățăm pe copii, cum să scrie și să citească, dar, nu și, cum să își rezolve sentimentele intense.

Cum să interpreteze sentimentele dureroase și ce le-a creat.

Nu îi învățăm pe copii, să se iubească pe ei înșiși.

Dacă nu te iubești, cauți pe altcineva, să completeze golul din interiorul tău. Este o gaură sau bucată lipsă din sufletul tău și, asta este foarte greșit, să încerci să, iei o bucată din altcineva să o pui în sufletul tău.

Nu există transplant de iubire.

Nimeni nu te poate face întreg.

Acesta este fundamentul vindecării.

De asta salvezi oamenii, crezi că, nu ești destul de bun și, că, trebuie să dovedești asta.

Soluția este vindecare traumelor din copilărie.

Chiar nu este treaba ta să repari oamenii.

Pasul 1. Asumă-ți responsabilitatea pentru sentimenele tale.

Pasul 2. Verifică dacă este adecvat să sari în sprijinul unei persoane. Până nu ți se cere să faci asta, nu este un mod autentic de a ajuta. Dacă ți se confirmă nevoia de ajutor, stabilește cu aceasta, care este modul potrivit pentru ea să o ajuți și dacă poți livra, în acel fel.

Când ești sănătos, dai din plinul tău, fără să ai așteptări și, nu este  manipulare, pentru că, tu, încerci să te scapi, de faptul că, te simți rău.

Doar fiind întreg, calm, iubitor, echilibrat, poți oferi suport iubitor, punând întrebările adecvate și făcând lucrurile corect.

Tu ai încercat să ajuți? Ce a mers, ce nu a mers?

Scrie-mi povestea ta, mai jos, într-un comentariu.

Nicoleta Popliceanu

Descarcă gratuit Meditația Theta Healing

Lasa un comentariu

Leave A Response

* Denotes Required Field