Copilul interior – Trezirea la realitate

Copilul interior – Introducere

Ce este copilul interior?

Psihicul uman se dezvoltă sănătos într-un climat de familie în care relațiile sunt apropiate și pline de siguranță.

Iubirea, empatia, conștiința, faptul că părinților le pasă sunt cheie în construirea unui persoane de succes.

Deși mulți oameni cred că, succesul este un capriciu al destinului, adevărul este că, acesta este algoritmat, la fel și obținerea unui psihic excepțional.

Simplificat, cu cât se comportă mai bine familia cu copilul, cu atât la acesta, se dezvoltă capacități și o personalitate mai valoroasă și avansată.

Prin contrast, întreruperea semnificativă a dezvoltării sănătoase prin traumatizare repetată, sparge psihicul copilului în părți separate și duce la dificultatea de a fi emoționat și de a simți plăcere când ajunge adult.

Dacă iei un ciocan și lovești un geam, acesta se transformă în cioburi. Abuzând copilul, psihicul acestuia se împrăștie în bucăți separate, fiecare fiind denumită copil interior.

Să luăm un exemplu, pentru a înțelege mai bine. Dacă, într-un accident șocant, mâna unui om este dislocată și distrusă, aceasta, în primul rând, nu va mai arăta ca atunci când a fost sănătoasă, iar în al doilea rând, nu își va mai putea îndeplini funcțiile.

Orice parte a psihicului tău, desprinsă din întreg, fiind afectată, pe de o parte, arată rău sau nefiresc, iar pe de altă parte, nu își mai poate face rolul corect, alteori, acțiunile acesteia fiind complet stopate.

În exterior, părțile rănite din interiorul tău se manifestă sub forma unor comportamente și acțiuni care îți limitează sau chiar distrug viața.

De exemplu, L. a crescut într-o lume în care se păstrau secrete. Tatăl ei avea un statut mai puțin important decât al mamei. La 3-4 ani, L. a decis că dorește să realizeze manual unele lucruri. Fiind copilul cel mai mic al familiei, mama i-a spus:

Nu ești destul de mare, nici sora ta n-a făcut-o încă! Dacă L. aștepta ca fetița mai mare să obțină ceva înaintea ei, atunci realizările erau ca ale surorii și nu mai impresionau, mi-a spus aceasta.

Dacă erau diferite, nu înțelegeau.

Dacă îmbunătățeam o rochiță, nu apreciau având gândire inginerească.

Genul acesta de experiențe formează blocaje în subconștient: am voie să fac ceva numai după ce toți ceilalți au terminat, dar atunci, va fi prea târziu, din cauză că, rezultatul meu nu va fi special, mulți avându-l deja.

Ea a luat decizia să crească mai repede pentru a avea libertatea de acțiune. O parte din psihicul ei s-a rupt și îndepărtat de adevăratul Sine, dând naștere unui copil interior care se maturizează forțat, pentru a putea să creeze. Un astfel de copil, este posibil să ajungă să se îmbrace ca adulții, să folosească prematur machiajul sau să își asume responsabilități neconforme cu vârsta pe care o are.

Dar aceste manifestări nu sunt adevărata identitate a fetiței, ci simptome care provin de la copilul interior, cauzat de atitudinea familiei care o împiedică pe L. să aibă succes.

Astfel de întâmplări, creează probleme, copilul interior rămâne în subconștientul nostru și ne conduce, în maniere de care nu ne dăm seama.

Copilul interior – Mituri

Mitul 1:Este adevărat că am avut o copilărie grea, dar am trecut peste!

Nimic mai fals. Din cauză că nu se mai gândesc la trecut, mulți oameni consideră că au uitat.

În primul rând, conștiința uită, subconștientul reține tot. Numai pentru că nu îți mai aduci aminte, nu însemnă că s-a șters totul cu buretele. Aceasta nu este uitare ci suprimare.

Nevindecate, traumele rămân în subconștientul tău, făcându-ți probleme.

Mitul 2:Nu mi s-a întâmplat cine știe ce în copilărie.

În al doilea rând, am observat că, oamenii au dificultăți în a înțelege ce este o traumă.

Dacă abuzul fizic sever și violul sunt ușor de recunoscut, alte forme ale abuzului copilului sunt mai dificil de recunoscut:

  1. abuzul fizic ușor și moderat;
  2. abuzul sexual mascat sau mai puțin evident;
  3. abuzul mental și emoțional;
  4. neglijarea copilului;
  5. împiedicarea sau ignorarea dezvoltării spirituale a copilului etc.

Neglijarea și abuzul emoțional sunt la fel de devastatoare ca și abuzul sexual, deși foarte puțini oameni își dau seama de asta.

Mitul 3: Sunt importante doar convingerile.

O mare parte din limbajul creierului este reprezentat de sentimente. Crescând

într-un mediu traumatic, un copil va dezvolta un creier excesiv de reactiv, ceea ce poate duce la frică, anxietate, furie, nervozitate și impulsivitate.

Traumele repetate pot duce la deficiențe în a simți empatia, în rezolvarea problemelor, în a gândi coerent, eficient ori constructiv, dar și în a acționa.

Mitul 4: Tot ce simt se datorează unui stimul din prezent.

Oamenii sunt confuzi despre sursa și cauzele stărilor pe care le au, crezând că o anumită  persoană sau situație actuală le provoacă toate aceste emoții. În realitate, de cele mai multe ori, ceea ce se întâmplă acum activează răni mai vechi, care nu au fost vindecate.

Un copil de patru ani se răstoarnă cu bicicleta, rănindu-și genunchiul. Afară plouă, vine tramvaiul și se aude soneria acestuia. Câțiva adolescenți trec, râd și fac mișto de el. La 40 de ani, ajuns adult, amintirea accidentului este demult uitată, aude soneria tramvaiului și face un atac de panică. Semnalul activează în subconștientul său trauma trăită, când a căzut de pe bicicletă, într-o zi cu ploaie.

Ai putea crede, de exemplu că, persoana care te-a părăsit îți produce depresia, suferința, anxietatea, disperarea, gelozia sau orice alt sentiment negativ pe care îl simți.

Cu toate acestea, rana de abandon s-ar putea să se fi format în primii ani din copilăria ta, dacă un părinte a murit sau a fost bolnav și, prin urmare, indisponibil ori familia ta a trecut printr-un divorț și unul dintre părinți, nu a păstrat o legătură apropiată cu tine.

Câteodată, din cauza condițiilor materiale grele, copiii sunt duși la cămine sau în alte instituții astfel încât, adulții să poată lucra și micuții se simt părăsiți.

Astfel de răni nevindecate, ajung suprimate în subsolul minții noastre și se actualizează în situațiile de criză.

Tot ceea ce se întâmplă în prezent își are rădăcinile în trecut.

Vindecând ce s-a întâmplat atunci, putem să ne construim psihicul din nou și să ne realizăm.

Copilul interior – Scurt istoric

Conceptul de copil interior este parte a culturii noastre de peste 2000 de ani. Carl Jung l-a numit Copilul Divin, iar Donald Winnicott s-a referit la el, ca fiind Sinele Adevărat.

Există în noi arhetipul copilului sau Copilul interior ca întreg și copiii interior răniți, ca părți false de Sine.

În cartea Vindecă-ți viața vindecându-ți copilăria, Terapia cu copilul interior, am conceptualizat Sinele Adevărat ca fiind Adultul interior, definind toate părțile desprinse din psihicul nostru, ca fiind copii interiori, deoarece acestea nu se mai dezvoltă și rămân în stadiu infantil.

Fiecare autor folosind un limbaj și o conceptualizare proprii, te sfătuiesc să studiezi definițiile care aparțin de sistemul de vindecare pe care îl alegi.

Este terapia cu copilul interior pentru toată lumea?

Nu toți au fost abuzați sau tratați prost ca și copil. Cu toate acestea, se estimează că 80-95% dintre oameni, nu au primit iubirea, respectul, siguranța, îndrumarea și îngrijirea necesare pentru a forma relații sănătoase și pentru a se simți bine cu ei înșiși ori cu ceea ce fac (Satir 1972).

Cum putem identifica dacă am fost sau nu am fost afectați?

Pentru a afla dacă ai suferit traume, DESCARCĂ GRATUIT Testul ACE, făcând click pe literele îngroșate sau pe icoana roșie.

Tratarea copilului interior și sănătatea fizică

Descoperirea că, mulți bolnavi de cancer și-au neglijat nevoile și nu și-au exprimat sentimentele (Mathews, Simonton și alții, 1983), pune în evidență valoarea terapiei cu copilul interior, care conține abordări ce remediază aceste probleme.

În domeniul medicinii, alții au folosit tehnici asemănătoare pentru a trata bolile inimii și alte afecțiuni care pun viața în pericol (Dossey 1984; Felitti  et al, 1998).

Copilul interior și adevărul despre nevoile umane

Într-o lume ideală, unele dintre nevoile copilului trebuie satisfăcute. Dacă facem o paralelă cu universul vegetației, este ușor să observăm că, dacă nu sunt îndeplinite condițiile de luminozitate, umiditate, căldură, spațiu și hrănire, o plantă este afectată și ar putea muri. La fel, pentru a ne atinge întregul potential, psihicul nostru are nevoie să ne fie satisfăcute nevoile umane.

O copilărie plină de lipsuri duce la fragmentarea psihicului și, ca urmare, afectarea relației cu noi înșine și cu alții.

Crescând într-un mediu în care nu am primit ce aveam nevoie, ajungem să nu știm că am fost privați de ceva indispensabil și că, suntem privați de satisfacerea unor nevoi importante. Ne-am putea simți confuzi și nefericiți cronic.

Cum poate fi vindecat copilul interior?

În cartea Vindecă-ți viața vindecându-ți copilăria, pentru a deveni Sinele nostru autentic și pentru a vindeca traumele am descris un process care implică următorii pași:

  1. Folosirea la alegere a unei meditații ce induce o stare de transă.
  2. Reamintirea experienței în care a avut loc situația traumatizantă.
  3. Reprezentarea unei vizualizări ce elimină simbolic toate emoțiile negative asociate traumei.
  4. Jucarea rolului de părinte interior iar acesta îi oferă copilului interior ceea ce îi lipsește.
  5. Interogarea de control, pentru a stabili dacă trauma a fost vindecată în proporție de 100%.
  6. Exercițiul de reintegrare a părților de psihic despărțite de Sinele Real.
  7. Recuperarea părților de suflet.
Copilul interior – Trezirea la realitate

Să ne dăm seama că ceea ce s-a întâmplat în primii ani de viață, ne-a afectat și că realitatea  nu este ceea ce am crezut, nu este ușor.

De multe ori, se produce gradual și ar putea începe fiind martori la Sinele Adevărat al unei persoane sau ascultând povestea despre vindecare, a unei alte persoane. Altădată, declicul se produce după ce ne săturăm de atâta suferință și apelăm la consultanță sau terapie cu cineva, care se pricepe la aceste lucruri.

Pentru alții, conștientizarea vine participând la o conferință, citind o carte ori auzind de la un prieten despre copilul interior.

În această etapă, adesea simțim confuzie, frică, entuziasm, tristețe, împietrire sau furie.

Ceea ce este în regulă, deoarece începem să simțim și să diferențiem ceea ce este sănătos de ceea ce nu este sănătos. Începem să intrăm în legătură cu Sinele nostru autentic și cu viața minunată pe care am putea avea-o.

În acest punct, unii oameni s-ar putea să dea înapoi și să se retragă în părțile bolnave din ei, rezultate în urma lipsurilor sau abuzurilor, alții vor continua călătoria vindecării, devenind tot ceea pot fi și construindu-și viețile remarcabile, pe care le-au visat dintotdeauna.


 

Află secretele psihicului tău din paginile cărții  Vindecă-ți viața vindecându-ți copilăria.

Hârtie: 206 pag 

Editura: Smart Publishing

 ISBN: 9786068956046 

Data publicării: 2017

Categorie: cărți psihologie; cărți psihologie practică;  cărți spiritualitate; cărți meditație.

Preț: 39 ron + cheltuieli cu transportul

Comenzi la nicopopliceanu@yahoo.com


Nicoleta Popliceanu


 

Descarcă gratuit Meditația Theta Healing

Lasa un comentariu

Leave A Response

* Denotes Required Field