De ce nu recunosc oamenii că au probleme

Meditație

De aproximativ un an, lucrez cu terapia cu copilul interior. Practicanții începători, formați de mine, rămân uluiți de negare, un mecanism psihic frecvent întâlnit la oamenii care au avut o copilărie deficitară.

  1. În efortul disperat al psihicului de a asigura supraviețuirea emoțională și fizică a individului, refulează experiențele traumatizante. Cu alte cuvinte, victima nu își mai amintește întâmplările intolerabile prin care a trecut și cărora “echipamentul” ei psihic nu a putut să le facă față.

Acestea sunt depozitate în subconștient.

  1. Când erorile parentale ne prejudiciază mult, se produce o despicare a Sinelui în două: un Sine pozitiv și un Sine abuzat.

Ele intră, pe rând, în scenă, nu sunt active niciodată amândouă.

Când subiectul este într-o stare pozitivă, el operează cu Sinele optimist, ceea ce înseamnă că Sinele care conține amintirile despre suferințe este dezactivat și nu are acces la experiențele rele prin care a trecut.

Această persoană care, pe moment, se simte bine nu își mai amintește ce a pățit.

  1. Un alt motiv este acela că, din cauza traumelor cumulative, unii oameni au un eu aproape inexistent. Neavând o identitate solidă ei sunt dependenți de cineva din exterior, de regulă, de un abuzator. Să recunoască față de ei înșiși ceea ce li se întâmplă, ar presupune să părăsească abuzatorul, însă asta ar duce la colapsarea eu-lui. Nu au resurse să se susțină singuri și se lasă abuzați, în schimbul unui fals sentiment al identității, dat de prezența abuzatorului.
  2. În alte cazuri, victimele au trăit experiențe înjositoare, pline de umilință și de vinovăție, iar recunoașterea faptului că au fost tratate prost este resimțită ca o devalorizare, prin urmare, evită să confeseze ceea ce li s-a făcut.
  3. La toate acestea, se adaugă tulburări de personalitate și de sănătate emoțională care contribuie la diverse rezistențe ale individului.
  4. Cultura are, de asemenea, un aport semnificativ la dezinformarea oamenilor. Deși, este social acceptat că, amputarea unei bucăți din corpul unei persoane, violența fizică observabilă prin vânătăi și alte răni, violul, furtul etc. sunt abuzuri, există o confuzie generală privind traumatizarea, oamenii crezând că, numai traumele severe sunt reale.

În realitate, așa cum am explicat într-un articol precedent, orice ignorare a unei nevoi naturale a copilului reprezintă o traumă cu consecințe psihice dramatice.

În acest sens, am făcut apel la analogia cu o plantă. Dacă nu o udăm la timp, dacă nu este plasată în condiții corespunzătoare de luminozitate, dacă solul este sărac în nutrienți, dacă temperatura nu este adecvată, dezvoltarea acesteia este întârziată sau chiar oprită prin moarte.

Aflat în creștere, psihicul fragil al copilului are nevoie de un mediu de familie potrivit, pentru a se maturiza și pentru a prospera.

Printre ingredientele obligatorii  sunt: iubirea, afecțiunea, atenția parentală, alinarea, protecția, siguranța fizică, liniștea, stabilitatea, un cadru de viață logic, dreptatea, sinceritatea, plăcerea, joaca, respectul, aprobarea etc. La toate acestea, se adaugă îngijirea fizică de calitate.

Să bați copilul, este ca și cum ai lovi o plantă, așteptându-te să crească mai repede și să devină mai frumoasă. Chiar dacă semnele fizice dispar, rănile psihicului persistă, rămânând blocate în memoria subconștientă și afectându-i viața, în moduri, pe care, nici măcar, nu ți le poți imagina.

Să nu îi dai iubire și afecțiune copilului este ca și cum ai lipsi planta de lumină sau de căldură. Numai pentru că nu vedem cu ochiul liber daunele psihice, asta nu înseamnă că, ele nu există.

În acest sens, am creat o definiție, pentru a face lumină în acest domeniu, puțin cunoscut celor care nu sunt profesioniști în sănătatea psihică:


Trauma înseamnă nesatisfacerea unei nevoi a copilului.


Am analizat mult, cum putem evita acest cuvânt, care o face pe majoritatea oamenilor, să nu înțeleagă, ce i-a făcut bine și ce nu și, am ajuns la concluzia că, este mai bine, să punem întrebările, astfel:

Ce anume ți-a lipsit în copilărie?

Există ceva, din comportamentul părinților, care ai fi preferat să fie diferit, dar nu s-a putut?

 

 

Descarcă gratuit Meditația Theta Healing

Lasa un comentariu

Leave A Response

* Denotes Required Field